Un bob de piper intr-o mare de sare...

Salut :D,

In urmatoarele randuri cred ca ating un "punct" destul de comun cu "tine" :) cel care citesiti urmatoarele randuri, asa ca eu iti exprim punctul meu de vedere si posibil sa fii de aceeasi parere. Sau nu...:)
Iubim si suntem iubiti! Nu'i asa?!... Asa este, dar parca de cele mai multe ori cand iubim nu suntem iubiti si cand suntem... nu iubim! Asta e viata, parca face misto de noi si suntem neputinciosi in fata ei…nu e ca si cum am putea sa-i tragem un pumn sau niste picioare bine plasate ca ar fi ca si cum ne-am da suturi in fund.
Rareori se întampla sa traim ceva aprins, plin de flacara si dor, patima si bucurie, avand puteri nemarginite si totodata sa fie la fel din ambele parti. De cele mai multe ori nu avem parte de bucuria unui "intreg" sau a unei melodii preferate "cap coada", avem parte mai degraba de o doina, o doina de jale, pentru ca, parca, niciodata lucrurile nu sunt simple sau lucrurile simple sunt cele mai complicate, potrivnicul fiind prezent la tot pasul sub multe forme.
Sunt sigur ca trairile fiecarui suflet difera si se exprima intr-o multitudine de: nuante, idei, asteptari, etc dar fiecare cu nota sa particulara, de aceea parerile pot fi impartite. Dar ma intreb ce se intampla cand gasim acea persoana care ne face sufletul sa zboare liber, mintea sa lase loc de sentiment chiar daca tabloul generic ne este sa spunem usor potrivnic? Nu doresc un raspuns sau o parere... sunt de parere ca unii ar lupta, unii ar abandona... dar daca nu putem abandona?!
Sa o descriu cam asa... daca privirea ei ar putea calma furtuni si ar putea starni razboaie. De ai putea sa o atingi si ai da un nou sens cuvantului matase, de ai putea sa o simti ai descoperi sublimul parfumului unei femei care iti va rasturna si rsastalmacii calmul gandurilor pana si cele obscure. Are zambetul voios si pur al unui copil frumos ce rade, ascuns usor de suvite de par duioase dar patimase. Cu siguranta nu o vei gasi in club sau la iesirile in oras, degeaba o cauti ca nu o vei gasi Ea va aparea pe neasteptat, dupa cum spunea un citat "Fericirea nu o vei gasi niciodata in ceea ce vrei, fericirea o gasesti in ceea ce ai" dar daca nu o ai?! las-o sa vina singura caci de nu o lasi o vei face sintetica. Platonic vorbind oare exista?! Sunt un visator, da, stiu, dar cu picioarele pe pamant, visez la lucruri posibil realizabile dar greu de gasit, dar tind sa cred ca totusi exista pe undeva.
Nu e vis, nici divinitate, ar fi ea asa cum as vedea-o eu, poate banala pentru unul si neinsemnata pentru altul, plictisitoare chiar si fara noima, dar ochii mei ar mangaia-o cu dor si sufletul mi-ar striga ca nu mai e alta la fel...asa că as lupta si as incerca sa o fac sa-si vada macar umbra prin ochii mei.

Pe curand,

P.S.: La loto avem mai multe sanse. :);)