Mic sau Mare.

Vreau sa fiu mic? notiunea de "timp" nu exista pentru un copil. Ea se structureaza si se construieste perpendicular pe adecvarea a doua raportari asupra timpului diferite: timpul "captiv", impus de catre adult (sa ramana la masa, sa mearga la scoala, sa se culce la o ora potrivita, etc) si timpul "liber", pe care copilul invata sa il gestioneze. Nu gandesti si nu sti ce sunt alea "PROBLEME" traiesti in lumea ta si nimeni nu te poate scoate de acolo, pentru ca pana la urma urmei esti un copil. Nu ai dorinta de evadare din societate si sistem. Traiesti cu impresia ca toata activitatea se rezuma la niste jucari, basme si desene animate. La un moment dat incepi sa cresti si de aici in colo totul e o mare comparatie vezi lucrurile cu alti ochi dar cu factori de comparatie. Plecam din oraşul în care cunoscusem oameni pentru care port o amintire vie ... şi căldura cu care ne-au înconjurat si incurajat tot timpul.Intr-un final ajungi la facultate incepi sa schimbi "peisajul" modul de viata incet incet apare emanciparea dar tot incepi sa compari cu vremurile actuale cu vremurile cand erai in clasa a 3-a cand aveai "autodictare" cand totul se rezuma la reproducere in scris a unui tex memorat. Relatiile iti aduc un iz de "inveti sa mergi pe bicicleta" ce greu e la inceput cele mai multe cazaturi atunci apar datorita echilibrului, intr-un final inveti sa iti pastrezi echilibrul dar ai o dificultate "in a lua curba" cea pe dreapta iti iasa perfect dar pe stanga tot timpul "cazi". Ajungi sa inveti tot si nu mai "cazi" mersului pe bicicleta e in proces de maturizare "cazaturile inceputului" te fac sa zambesti ironic, inveti sa te ridici si sa mergi mai departe. La un moment dat incepi sa jonglezi "vrei mai mult" macar sa mergi intr-o roata iei totul in serios si "buff" cazi, rani adanci se arata, ranile din copilarie erau superficiale, tot procesul se rezuma la invatare. Ajungi sa te saturi de "cazaturi" probleme "tehnice" si schimbi bicicleta cu o masina, ai ajuns un "adult" dar "teribilismul" nu iti da pace te mananca "sa o calci". Incepem a ne pune o gramada de intrebari, dar defapt "Unde suntem si cine suntem noi?". Ce este, in fond, calatoria in timp? Un concept care, simplist, poate fi formulat astfel: sa am posibilitatea de a ma deplasa in timp la fel cum ma deplasez in spatiu. Inclusiv posibilitatea de a patrunde in universuri si/sau realitati paralele, dar de ce sa faci asta, ia un punct de plecare si pronesti pe cararea imaginara folosind ca puncte de reper "motivati", "temeri", "idealuri", "dorinte", etc...In fond totul se rezuma la "ce vrei sa fi" si "cum vrei sa fi"...

Jurnalul de 4 dimineata...

Stateam in pat si simt cum fierbe o insomnie in mine probabil de la "cofeina" adunata in ultimile ore, ma ridic din pat ma imbrac, incet, colegi mei de camera dorm fiecare in felul lui ma fac sa zambesc si cand dorm, fiecare in visul lui total rupt de realitate, pozitiile ciudate in timpul somnului, in soapta unul striga dupa cineva. Caut pachetul de tigari incerc sa nu fac galagie iau telefonu cu mine "cu toate ca e 3:45 noaptea" merg afara sa fumez o tigara. Ajung afara ma asez pe banca aprind tigara, trag cu sete si incep sa "vorbesc cu nevazutele" ganduri, prosti, planuri ce fac maine, agenda mintala ruleaza, toate aliniate si "verificate". Gata clear my mind hello e 4 dimineata.Afara se simte aerul de Timisoara, lumea misuna incet catre case "obositi" dupa club. Pe trotuar trec 2 fete merg catre camin presupun se apropie un BMW obosit avand (2 cocalari putere) opresc si deschid portiera probabil nu merge geamu; incearcand sa se faca remarcati ca au masina prin 3 cuvinte "Unde mergeti fetelor?", cat de jos poti gandi si ce imaginatie trebuie sa ai. In mintea lor cu multa imaginatie se gandeau deja ca fetele urca sus si merg la un hotel ieftin in cel mai bun caz si o sa "puste" dupa o seara "BETON" fetele merg pe jos acasa si ei incep sa isi sune prieteni sa se laude...(Punct) TREZIREA nu prietene nu se va intampla asa ceva,stiu ca instinctul tau de (cocalar) de impinge sa faci acest gest caruia nu ii poti rezista. Termin tigara intru in camin "portaru" imi arunca priviri si o intrebare "Ce ai facut afara?"...probabil ca singuratatea deja isi face simtita prezenta in viata EI, da e femeie dar cu o gandire de barbat, incearea ei de a face un dialog; un strigat al singuratati lasand loc de stapanire pe sine, raspund doar cu "Am fost la tigara" si ma grabesc in camera ca mie frig. Ajung in camera dupa mini aventura la operatiunea "tigara". Ma asez la comp si incep sa imi scriu "jurnalul"...Incep sa observ ca "CINEVA" are rabrade si asteapta cuminte fara a atrage prea mult atentia sa vada ce scriu. Incerc in continuarea sa ma incalzesc si pana la urma voi reusi :))... deschid winamp'ul sa ascult niste muzica aleg "Cafe del mar" ma relaxeaza. Incep sa scriu pe blog, dar coincidentele din status'urile mess'ului ma pun pe ganduri. Scriu "cuminte" pe blog si la un moment dat ...

Misoginism sau Scut

MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s.m., adj. (Livr.) 1. S.m., adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. [Var.: misoghín, -ă s.m., adj.]
E catalogat ca o parte dintr-un caracter, aparuta din senin tocmai la cine nu te astepti, nu ai rabdarea de a cunoaste. Defapt care e scopul sau in ce circumstante a inceput sa apara aceasta pata "gri" in caracterul unui barbat. Te grabesti sa pui "eticheta" si pleci. Incepi sa iti exprimi propria impresie prietenelor cu o usoara tenta de manipulare de ai atrage de partea ta. Dar in momentul in care iti exprimi opinia trebuie sa fi pregatit sa suporti, tu consideri ca esti liber sa iti creezi propriile impresii, iar aici poti sa dai tu dovada de egoism (misoginism) neoferind sansa si celorlalti lasand-i sa cunoasca persoana. Totul se rezuma la o singura intrebare "De ce, sa urasti ceea mai frumoasa fiinta de pe planeta?". Raspunsul (Din cauza ei)! Nimeni nu se naste MISOGIN. Nimeni nu e mandru ca e MISOGIN. Totul incepe din punctul in care nu mai ai incredere in "ele". Nu ne judecati gresit "FEMEILOR" doar este "opera" voastra. Nici un barbat nu ar fi nesimtit daca nu ar fi "muscat-o". Noi luam "misoginismul" ca pe un "scut" incercam sa ne ferim de unele momente in care simtim ca nu facem fata. Tine de noi cat timp vrem sa avem "scutul ridicat" e doar un sistem de autoaparare cum sa devi imun la aparenta lor in "perimetru". Cuvintele cu "textura" dura fac parte din "arsenal" un alt fel de a spune (Pleaca).
E doar un pas din cei 1000 parcursi, fiecare pas trebuie parcurs, daca risti sa sari peste unul, risti sa te intorci iar ciclul este dat peste cap si "munca depusa" a fost in zadar din pacate. E timpul sa lasam trecutul unde ii este locul, sa luam ca "scut" cuvintele adecvate fara a lasa impresia (Oare ce a vrut sa spuna cu asta?!) cuvinte drepte dar nu taioase, cuvinte clare fara doua intelesuri. Oricum imaginaţia noastră este pervertită iremediabil. Si suntem nişte victime!
Textul trece dintr-o extrema in cealalta dar au ca punct de plecare acelasi "caracter"...suntem oameni si actionam pe baza rationamentului, sentimente, sau simple impulsuri. Alegi prima data "tabara" in care crezi ca esti mai favorizat dar oricum sti si tu ca vei ajunge si in cealalta parte la un moment dat.

"Legatura subterana"

Mi-as dori ca natura sa fie precum iubirea. Sa nu tina cont de legile gravitatiei si sa existe contrar tuturor legilor. De multe ori am vazut dintr-o data un semi copac crescut in varful unui bloc la fel cum vezi dintr-o data 2 tineri ca se iubesc, nebuneste dar in felul lor stupit in ochi altora dar pentru ei perfect normal. Precum 2 copaci plantati unul langa celalalt, cresc incet. Prin "maturizarea lor" incep sa dea semne de legamant, atingerea lor reciproca prin frunze si crengi e ceea ce ne este dat noua sa vedem ei sa vedem caci sub pamant legaturile intre radacini sunt complexe si "incurcate". O legatura "subterana" nu poate fie calcata in picioare de trecatori...

Evolutia unor lucruri...

Nici nu ne putem da seama cand si cum se poate schimba mersul firesc al lucrurilor in care suntem implicati, alergam cu vitezea fara a ne uita pe unde calcam si fara sa avem un punct de reper.Nu stim cand BINELE se va schimba in RAU iar RAUL se va schimba in BINE in cele mai multe cazuri BINELE se schimba in RAU.
Am fost implicat "intr-un BINE" in care aveam centura de siguranta iar RAUL incerca sa apara din cand in cand dar nu aveam ocazia sa il vad. Sa iti faci o idee gandeste-te la un glob de sticla iar tu sa fi inauntru stiind ca nimeni si nimic nu are cum sa te atinga sau sa iti faca rau.Dar la un moment dat incepi sa vezi o fisura dar nu iti faci nici o grija, e destul de gros, tine, oare?! stai acolo fara sa iti faci griji daca "pic" ce o sa fac. Si da a sosit momentu cand m-am trezit jos pe un "platou" unde doar un orizont exista. Sec da cam toate lucrurile ce se intampla de o vreme sunt catalogate ca fiind SECI.
Incerc sa rezist cu ajutorul unui "aparat defect" (mintea) considerata tot odata cea mai puternica arma. Incerc sa evit toate detaliile legate de "glob" pentru a nu ma intoarce acolo nici cu gandul.Dar parca acum apar toate, precum niste obstacole facand ca fiecare zi sa fie un razboi, o cursa cu obstacole imprevizibile dar cate cazaturi sa induri.Merg linistit in drum spre faculta constient ca va fii o zi grea multi nervi, trimis dintr-o parte in alta.Pe drum apar obstacolele sau asa zisele "coincidente" la un colt de strada de la etajul 1 se aude o melodie, ma las luat de ea (deja incep sa gresesc) totusi e o melodie cu "rezonanta" puternica asupra gandurilor, incerc sa ma grabesc cu o scuza in mintea mea ca voi intarzia, mergand in continuare vreau sa traversez strada iar vad ca se apropie o masina iar numarul de inmatriculare face parte din categoria "coincidentelor".Toate se tin strans de mine, e ca si cum ai incerca sa te lasi de fumat "de cineva" dar peste tot unde mergi toata lumea fumeaza. Trist dar tot odata se ridica un "scut" in jurul meu din care ricosaza aceste mici piese care ma ingreuneaza psihic. Ajung in sfarsit la faculta incerc sa imi rezolv repede treburile si vin spre casa obosit si satul de "societate" si "sistem". Ma asez la comp si intru pe blog pornesc un playlist, incerc sa ma descarc, sa ma linistesc.
Tind sa cred ca viata e precum o ecuatie in care daca nu pui o "," unde trebuie, rezultatu e dezamagitor.
Am mai urcat o treapta, am invatat sa nu incerc sa cobor treptele ca timpul merge doar inainte, nu il putem opri, nu il putem incetini...