Mic sau Mare.

Vreau sa fiu mic? notiunea de "timp" nu exista pentru un copil. Ea se structureaza si se construieste perpendicular pe adecvarea a doua raportari asupra timpului diferite: timpul "captiv", impus de catre adult (sa ramana la masa, sa mearga la scoala, sa se culce la o ora potrivita, etc) si timpul "liber", pe care copilul invata sa il gestioneze. Nu gandesti si nu sti ce sunt alea "PROBLEME" traiesti in lumea ta si nimeni nu te poate scoate de acolo, pentru ca pana la urma urmei esti un copil. Nu ai dorinta de evadare din societate si sistem. Traiesti cu impresia ca toata activitatea se rezuma la niste jucari, basme si desene animate. La un moment dat incepi sa cresti si de aici in colo totul e o mare comparatie vezi lucrurile cu alti ochi dar cu factori de comparatie. Plecam din oraşul în care cunoscusem oameni pentru care port o amintire vie ... şi căldura cu care ne-au înconjurat si incurajat tot timpul.Intr-un final ajungi la facultate incepi sa schimbi "peisajul" modul de viata incet incet apare emanciparea dar tot incepi sa compari cu vremurile actuale cu vremurile cand erai in clasa a 3-a cand aveai "autodictare" cand totul se rezuma la reproducere in scris a unui tex memorat. Relatiile iti aduc un iz de "inveti sa mergi pe bicicleta" ce greu e la inceput cele mai multe cazaturi atunci apar datorita echilibrului, intr-un final inveti sa iti pastrezi echilibrul dar ai o dificultate "in a lua curba" cea pe dreapta iti iasa perfect dar pe stanga tot timpul "cazi". Ajungi sa inveti tot si nu mai "cazi" mersului pe bicicleta e in proces de maturizare "cazaturile inceputului" te fac sa zambesti ironic, inveti sa te ridici si sa mergi mai departe. La un moment dat incepi sa jonglezi "vrei mai mult" macar sa mergi intr-o roata iei totul in serios si "buff" cazi, rani adanci se arata, ranile din copilarie erau superficiale, tot procesul se rezuma la invatare. Ajungi sa te saturi de "cazaturi" probleme "tehnice" si schimbi bicicleta cu o masina, ai ajuns un "adult" dar "teribilismul" nu iti da pace te mananca "sa o calci". Incepem a ne pune o gramada de intrebari, dar defapt "Unde suntem si cine suntem noi?". Ce este, in fond, calatoria in timp? Un concept care, simplist, poate fi formulat astfel: sa am posibilitatea de a ma deplasa in timp la fel cum ma deplasez in spatiu. Inclusiv posibilitatea de a patrunde in universuri si/sau realitati paralele, dar de ce sa faci asta, ia un punct de plecare si pronesti pe cararea imaginara folosind ca puncte de reper "motivati", "temeri", "idealuri", "dorinte", etc...In fond totul se rezuma la "ce vrei sa fi" si "cum vrei sa fi"...