Evolutia unor lucruri...

Nici nu ne putem da seama cand si cum se poate schimba mersul firesc al lucrurilor in care suntem implicati, alergam cu vitezea fara a ne uita pe unde calcam si fara sa avem un punct de reper.Nu stim cand BINELE se va schimba in RAU iar RAUL se va schimba in BINE in cele mai multe cazuri BINELE se schimba in RAU.
Am fost implicat "intr-un BINE" in care aveam centura de siguranta iar RAUL incerca sa apara din cand in cand dar nu aveam ocazia sa il vad. Sa iti faci o idee gandeste-te la un glob de sticla iar tu sa fi inauntru stiind ca nimeni si nimic nu are cum sa te atinga sau sa iti faca rau.Dar la un moment dat incepi sa vezi o fisura dar nu iti faci nici o grija, e destul de gros, tine, oare?! stai acolo fara sa iti faci griji daca "pic" ce o sa fac. Si da a sosit momentu cand m-am trezit jos pe un "platou" unde doar un orizont exista. Sec da cam toate lucrurile ce se intampla de o vreme sunt catalogate ca fiind SECI.
Incerc sa rezist cu ajutorul unui "aparat defect" (mintea) considerata tot odata cea mai puternica arma. Incerc sa evit toate detaliile legate de "glob" pentru a nu ma intoarce acolo nici cu gandul.Dar parca acum apar toate, precum niste obstacole facand ca fiecare zi sa fie un razboi, o cursa cu obstacole imprevizibile dar cate cazaturi sa induri.Merg linistit in drum spre faculta constient ca va fii o zi grea multi nervi, trimis dintr-o parte in alta.Pe drum apar obstacolele sau asa zisele "coincidente" la un colt de strada de la etajul 1 se aude o melodie, ma las luat de ea (deja incep sa gresesc) totusi e o melodie cu "rezonanta" puternica asupra gandurilor, incerc sa ma grabesc cu o scuza in mintea mea ca voi intarzia, mergand in continuare vreau sa traversez strada iar vad ca se apropie o masina iar numarul de inmatriculare face parte din categoria "coincidentelor".Toate se tin strans de mine, e ca si cum ai incerca sa te lasi de fumat "de cineva" dar peste tot unde mergi toata lumea fumeaza. Trist dar tot odata se ridica un "scut" in jurul meu din care ricosaza aceste mici piese care ma ingreuneaza psihic. Ajung in sfarsit la faculta incerc sa imi rezolv repede treburile si vin spre casa obosit si satul de "societate" si "sistem". Ma asez la comp si intru pe blog pornesc un playlist, incerc sa ma descarc, sa ma linistesc.
Tind sa cred ca viata e precum o ecuatie in care daca nu pui o "," unde trebuie, rezultatu e dezamagitor.
Am mai urcat o treapta, am invatat sa nu incerc sa cobor treptele ca timpul merge doar inainte, nu il putem opri, nu il putem incetini...